În seara aceasta “frunzăream” facebook-ul şi am fost “inspirată” de două reprezentante ale sexului frumos (veţi înţelege imediat de ce am ales să le desemnez prin această sintagmă şi nu alta) care m-au uimit prin talentul şi exuberanţa lor, prin acea aură de femeie inteligentă, talentată, puternică, prezentă lângă noi pentru a facelumea un loc mai bun şi frumoasă. Neapărat frumoasă.
Să mă explic. Natura studiior şi a pasiunilor mele mă determină să urmăresc noutăţile în materie de apariţii de carte şi de evenimente literare. Prin urmare, am adăugat în lista de prieteni câteva reviste literare sau persoane care au legătură mai mică sau mai mare cu acest domeniu. În seara aceasta, de pe pagina unei reviste literare (cel puţin asta se doreşte a fi) se distribuie poza coperţilor unei cărţi nou apărute sau în curs de apariţie (chiar nu mai contează din moment ce consider că nişte copăcei au fost ucişi în zadar pentru această carte). Pe prima copertă, o femeie îşi susţine sânii cu mâinile pe care poartă o pereche de mănuşi din dantelă. O mască ce îi acoperă senzual partea superioară a feţei şi un colier (da, încerc o descriere literară, dar pe mine nu mă ajută talentul) completează ţinuta. Primul lucru ce îmi trece prin minte: „Chiar nu putem să atragem nimic fără sex?”.
Trec şi citesc prezentările de pe coperta a patra. Numele celor care le-au scris nu îmi spun mare lucru. Răsuflu uşurată. Aş fi fost chiar vexată să constat că aprecierile aparţin unor critici consacraţi. Amuzant e că una dintre ele începe aşa: „Who the fuck is (#insert here numele autoarei)”. Chiar aşa, cine mai e şi asta? Dau click pe numele ei şi ajung pe profilul personal. Mă loveşte o serie de fotografii stil păpuşa Barbie sau fetiţă de clasa a cincea, cu floricele în păr, făcute din diverse unghiuri, iar dacă mă străduiesc puţin, parcă totuşi observ şi celebrul duck-face, iar comentariul e „New day, new look, new book:poop iuuu:))!”…
Să ne înţelegem. Aceasta este o scriitoare. Sunt convinsă că şi Lucian Blaga reacţiona la fel când mai termina câte-o Trilogie. Dacă scotocim bine prin calculatorul domnului Pleşu, neîndoielnic vom găsi şi pozele aferente comentariilor „Am mai scos una şi mi-am mai cumpărat un papion, iuhuuu”.
Tot pe un site care se doreşte a fi un site de literatură am citit şi cel de-al doilea articol. De fapt mint. M-am oprit la următoarea frază „(#insert here numele autoarei) este o frumoasă jurnalistă din Braşov”. Exact aceasta este descrierea pe care o femeie de succes o vrea la adresa ei! În primul rând, nu prea mă regăsesc în expresiile „femeie de succes” şi „femeie independentă”. În contextul feminismului exacerbat şi prost înţeles au devenit nişte clişee, au ajuns să nu mai însemne nimic sau au căpătat conotaţii negative. Şi da, mi-aş dori foarte mult să fiu scriitoare, iar publicul să-mi cumpere cartea pentru că sunt frumoasă. Aţi citit vreodată descrieri de genul „Mario Varga Llosa este un scriitor seducător din Peru” sau „Herman Hesse este cel mai arătos romancier al Germaniei”?
Aş fi putut să spun că remarca s-a născut din misoginismul unui reporter bărbat care nu poate să vadă dincolo de aspectul fizic al unei femei. Dar reportajul este semnat de o persoană de sex feminin. Deci nu e vorba de misoginism. Şi atunci mă întreb ce sens mai au revendicările feministe şi bătutul cu pumnul în piept că vrem egalitate cu bărbaţii, dacă mereu ne raportăm numai la frumuseţea noastră? Ni se prezintă modele de femei, reţete de succes, în care ingredientele se vor a fi inteligenţa şi talentul, meritul propriu, în general, dar ni se repetă iar şi iar cât de frumoase sunt. Şi să nu ne ascundem după deget: multe „feministe” şi „femei de succes” n-ar fi răzbit în viaţă fără să se folosească de atuurile fizice.
Le place multor femei să se plângă de bărbaţii care le tratează ca pe nişte obiecte, de societatea care nu le ia în serios şi nu le oferă şansa de a demonstra că au şi creier. Ei, ghici ce! Dacă te prezinţi drept un produs cu un ambalaj frumos, sunt şanse mari să fii luat drept produs doar cu ambalaj frumos. În societate, la serviciu, la facultate nu se uită nimeni la fundul tău şi nu îi pasă nimănui de ultima fustiţă cumpărată, deci nu te obosi s-o etalezi acolo, pur şi simplu pentru că nu e locul potrivit. Frumoasă consider că trebuie să fii pentru bărbatul de lângă tine, nu pentru public. În societate şi pe plan profesional ar trebui să conteze doar ceea ce ai reuşit să faci cu inteligenţa şi cu talentul tău, nu dacă eşti frumoasă sau urâtă.
A fi egală cu bărbaţii nu înseamnă să miorlăi că vrei să ţi se dea şansa să arăţi că eşti deşteaptă, dar să-ţi arăţi nurii. A fi egală cu bărbaţii înseamnă să primeşti şanse egale (deci nu să te foloseşti de sex ca să ajungi unde vrei) şi răsplată egală pentru rezultate egale. Unora le place să pozeze în victime şi să joace rolul fiinţelor gingaşe, dar s-au transformat în opresori şi zbiară imediat ce nu li se face pe plac.
În încheiere, ştiu că materie de umplutură trebuie să existe în orice domeniu şi că e de datoria mea să caut literatura de calitate. Totuşi, mi-ar plăcea să nu ni se mai prezinte drept literatură orice adolescentă frustrată, orice tanti care mâzgăleşte pagini pe la vreo revistă obscură şi, în general, orice individ care scoate cuvinte din căciulă şi le înşiră fără noimă pe hârtie în virtutea principiului că literatura e subiectivă şi o interpretează fiecare cum vrea.
Spor la citit. Literatură, nu maculatură.
Life with a capital L 