Am aşteptat seara aceasta cu nerăbdare încă de când am văzut anunţul premierei piesei Femeia mării. Prezentările şi fotografiile care îl însoţeau promiteau o experienţă inedită, marca Radu Afrim şi pentru că nu am reuşit să ajung la premieră, a trebuit să mai aştept încă două săptămâni. Dar poate că a fost mai bine aşa: am avut timp să citesc şi piesa originală, să îl urmăresc şi pe regizor în emisiunea Eugeniei Vodă, şi astfel am aflat cât de diferită e o piesă pe care o primeşti mai întâi din mâna dramaturgului şi apoi din cea a regizorului.
A fost, într-adevăr, o experienţă genială, care m-a smuls miraculos din fadul cotidian, o gură de aer proaspăt binevenită, mai ales în perioada aceasta. Deşi cred că piesa aceasta se juca cu accente mai grave atunci când a scris-o Ibsen, maniera ludică în care interacţionează personajele în viziunea lui Radu Afrim nu a avut nimic din exagerările altor piese moderne, care caută senzaţionalul gratuit şi urmăresc să îşi şocheze publicul doar pentru a atrage atenţia prin orice altceva decât prin calitatea actului artistic.
Totul se face simbolic, totul se reduce la semne, iar indiciile, acele clins d’œilpe care Ibsen le-a strecurat Ibsen în piesa lui sunt estompate şi mai mult de Radu Afrim, astfel încât e bine ca textul să fie cunoscut dinainte. Jocul actorilor mi s-a părut demn de admiraţie, căci surprinde prin naturaleţe şi expresivitate; gesturile nu sunt nicidecum forţate şi creează impresia că personajele suferă o transmutaţie a substanţei lor, lăsându-se uneori să se pătrundă unul în altul.
Decorul foarte elegant e o adevărată desfătare a ochiului, iar momentul în care Ionuţ Cornilă şi Cosmin Maxim îşi demonstrează talentele vocale oferă un final extrem de bine realizat şi pe măsura întregului spectacol.
Singurul lucru care ar mai trebui făcut este educarea publicului din sală, pentru că adevărul e că nu prea ştim cum să privim o piesă de teatru. Ar fi însă păcat de munca artiştilor dacă aş deschide aici acest subiect şi nu vreau să închei decât prin a repeta că piesa aceasta superbă merită văzută mai ales pentru că o să vă smulgă fără voia voastră de unde nu vă puteţi smulge singuri.
Life with a capital L 